E timpul.

As vrea sa pot sa fac ceva pentru cei care trec nepasatori pe strada,
As vrea sa pot sa spun vorbe care sa-i incurajeze,sa-i zideasca.
As vrea sa pot sa fac lumea sa vada ca are nevoie de El.
As vrea sa pot sa-l biruiesc pe satan de fiecare data.
As vrea sa pot sa stau contectata tot timpul cu Dumnezeu.

De ce traim doar pentru noi?
De ce asteptam o rasplata cand vine vorba de fapte care aduc slava lui Dumnezeu?
De ce traim in intuneric pretinzand a fi lumini,dar nu facem nimic pentru Dumnezeu?
De ce preferam sa fim placuti in fata lumii fara a ne pasa de parerea lui Dumnezeu despre noi?
De ce ne lasam influentati de lume,si nu de Dumnezeu?
De ce incercam sa facem din voia lui Dumnezeu voia noastra?

E timpul ca Noi sa ne trezim, pentru a trezii si restul lumii.
E timpul...pentru o schimbare reala.
E timpul sa sa inchinam totul in fata Lui.
E timpul sa renuntam la noi pentru Dumnezeu.
E timpul sa acceptam planul lui Dumnezeu pentru noi, chiar daca renuntam la lucruri dragi.

Avem nevoie de Dumnezeu in toate.
Avem nevoie de prezenta Lui in viata noastra.
Avem nevoie de El mai presus de orice.
Avem nevoie de atingerea Lui.

E timpul sa ne bucuram in Domnul,
Si sa aratam bucuria noastra lumii
E timpul sa luminam pentru Dumnezeu
Si cei din jur sa-L vada pe Hristos in noi.

Dumnezeu ne vrea nu numai pe noi , crestinii, ci pe toti.
Iubirea Lui e una egoista si in acelasi timp indelung rabdatoare.

Haideti sa ne trezim!
Sa ne lepadam de pacat!
Sa ne dedicam lui Dumnezeu!

[Doamne, avem nevoie de putere, putere de la Tine. Si intelepciune, din intelepciunea Ta.Schimba-ne inima.Si ajuta-ne sa luminam in jurul nostru.Amin]

"Ciudat-o!"

Eu?Ciudata? Vorbesti fara sens.
Daca eu sunt ciudata inseamna ca si tu esti ciudat.
Gandim la fel nu ti-ai dat seama?
Eh, las' ca m-am gandit eu bine la o posibilitate de a invinge raul.
Dar pana cand planul meu va fi pus in aplicatie mai este mult.
Sa trecem la lucruri ... mai putin razboinice.
Sa stii ca...
Unele intrebari nu au raspunsuri.
Gandurile sunt prea multe sa le pot numara. Nu pot tine pasul cu ele.
Prea multe insecte ca sa le stiu pe toate.
Vorbele dulci provoaca diabet.
Cand ma pierd printre cuvinte inseamna ca m-au cuprins vechi sentimente.
De multe ori ma gandesc cum va fii cand Dumnezeu ma va chema la El.
Minunat! Minunat!
Pe caseta se afla imagini din trecut. Oare s-au inregistrat si sentimentele?
Biblioteca a ramas fara carti.
Sertarele sunt pline cu secrete.
Deci..vrei sa fim parteneri in lupta gladiatorilor?
Indrazneste.
Eu... am indraznit deja.
Stai! E mult prea intuneric ca sa mai pot gandi.
Revin maine....cu mai multe amanunte.

Uneori.

Uneori simt nevoia sa ma ascund printre nori, sa simt ca plutesc si pe langa mine zboara usor pasari,gaze,fluturi...Uneori soptesc la urechea norului , visele mele...iar el... ma poarta prin taramuri de neimaginat.
Uneori,cand mintea mi-e plina de ganduri,tot mergand, ajung in locuri necunoscute.
Uneori,adorm pe iarba si cand ma trezesc simt cum ganganiile urca pe talpa mea,crezand ca urca un munte.
Uneori mi se pare ca soarele-mi zambeste si ii raspund tot cu un zambet.
Uneori,uneori,uneori...
Uneori viata se complica doar printr-un singur pas gresit.
Uneori zapada ma surprinde cu indrazneala ei de a fii alba,pura.
Uneori asezata la pian, cand inchid ochii,degetele mi se duc de la sine,reproducand opera compusa de Bach.
Uneori,lacrimile-mi curg siroaie pe obraz fara nici un scop.
Uneori, chiar foarte des, Dumnezeu ma surprinde cu Maretia Lui.
Chiar daca doar Uneori simt nevoia de iubire,
Nu o caut numai la Isus.
Uneori, in fata ochilor mi se deruleaza toata viata,toate amintirile si-mi dau seama ca trebuie sa trec mai departe,la urmatorul capitol din viata.
Uneori,cantecele pasarilor imi bine-dispun ziua.
Uneori, norii prind forme bine definite,transformandu-se in minunatele creatii ale lui Dumnezeu.
Uneori, zambetele apar pe chipul meu , cand in mintea mea sunt doar lucruri triste.
Uneori,vorbele spuse fara rost ranesc persoanele din jurul tau.
Uneori, realizezi cat de draga iti este o persoana doar atunci cand e in necaz.
Uneori, "La revedere!" nu e de ajuns sa-ti iei ramas bun.
Uneori , a pierde e mai bine decat a castiga.

Doar Uneori..

Incerc sa fiu lumina intr-o lume care traieste in intuneric.

Ceea ce ma caracterizeaza este Dumnezeu. Sunt fiica Lui si ma mandresc cu un Tata ca El. Este Cel care a trimis in intunericul in care traiam, un fir de lumina..Speranta..M-am agatat de bratul Lui si am fost salvata prin Harul si Indurarea Sa. Ii sunt pe veci recunoscatoare ca m-a adus din groapa, pe varf de munte.De la egoism la darnicie, de la ura la iubire. Sunt pocaita si nu mi-e rusine sa afirm asta. Il iubesc din toata inima pe Salvatorul meu! Si incerc sa-I arat asta prin felul meu de a traiiiii in fiecare zi.Si spunand altora despre El,dragostea Lui..Minunatia Lui. Nu simti cateodata nevoia de iubire sau afectiune?Si incerci sa o gasesti in droguri,alcool,tutun,pornografie sau in alte locuri gresite..Dar intr-un final tot cu golul ramai in suflet.Golul acela nu-l poate umple nimeni numai Dumnezeu,oferindu-ti dragostea Lui eterna. Si tu poti fii salvat de El pentru ca El si-a dat Fiul pentru fiecare , ca noi sa fim salvati,sa avem viata vesnica alaturi de El. Poti fiii scapat de sub jugul drogurilor,alcoolului,tutunului,pornografiei etc.Doar invita-L in inima ta,cere-i sincer sa fie Domnitorul ei si Stapanul vietii tale. "Iata Eu stau la usa, si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el,voi cina cu el, si el cu Mine"Apc.3:20 Fiti binecuvantati.:*

Cerneala.

Ma auzi? Ma simti? Ma vezi?

. . .[Doar vantul se aude. Vocea ta nu-i nicaieri..]

Tacerea-i un raspuns.
Eu.. Te vad! Te aud! Te simt! Dar tac muscandu-mi buzele.
Ce?! Simt gust ciudat pe buzele mele. . .Cerneala...Cerneala?!
Nu stiu , nu pot sa-mi dau seama cum cerneala a ajuns pe gura mea.
Ganduri,ganduri si iar ganduri.
Acum imi amintesc. In timp ce iti scriam scrisoarea de ramas-bun stiloul a varsat cerneala lui pe mine,pe hainele mele ,inclusiv pe buzele mele.
Mirific. Gustul nu-mi va parasi buzele pentru mult timp.

Te vad..te aud.. si te simt...
Dar te acopar in cerneala.

Dimineti pierdute.

Intr-o dimineata m-am trezit pe un camp.Era plin de grau in jurul meu . Intind mana si simt roua care se asternuse pe firele firave de grau...Prea simplu dar in acelasi timp atat de complicat.
Hmm. Simt miros de cafea...Incep sa-mi musc buzele.Unde-i cafeaua? Il vad pe el , tinand in mana doua cafele; una cu lapte si una amara.Zambeste si buzele-i-mi-ating obrazul. Cafeaua cu lapte e a mea.El.. e mai amar de felul lui.
Stoop! Rasare soarele...hmm...ii simt razele cum imi mangaie pielea.
Acum ca soarele e cu noi zambim pierduti in priviri duioase. Nu e nevoie de cuvinte...

Din nou sunt dimineti pierdute si ascunse bine in cutia cu amintiri. Nimeni nu stie de ele , doar peretii cutiei stiu sirul povestii..

Prima Calatorie.

In cumplita imparatie alba a frigiderelor.

Doua sticle cu lapte si ora exacta la telefon. cincizeci de ani in frigider.
In fiecare dimineata merg sa cumpar lapte. Doua sticle.Este o munca importanta, pe care nu oricine poate s-o faca. Trebuie sa fie atent,foarte atent , la traversarea strazii largi, deoarece pe ea circula multe autovehicule si tramvaie.Desigur, ca sa cumperi lapte nu-i nevoie sa te abati de la cabina telefonica,sa afli ora exacta.Dar e atat de placut sa introduci moneda in automatul telefonic si sa formezi un anumit numar, dupa care in receptor o tanti incepe imediat sa repete:
-Este ora sapte si douazeci si trei de minute, ora sapte si douazeci si trei de minute...
-Mersi.
Iar tanti continua sa repete:
-Ora sapte si douazeci si patru de minute,ora sapte si douazeci si patru de minute...
Asa as putea discuta pana la infinit, numai ca in fata cabinei telefonice se aduna oameni nerabdatori. Ei incep sa ciocaneasca in geam cu monedele si sa-mi arate ceasurile lor de mana.Prefer sa aflu ora exacta de la acea tanti; putin imi pasa mie de ceasurile lor straine.
Vanzatoarea de la laptarie e prietena mea.
-Poftim doua sticle cu lapte, draguta mea prietena.
Ciudat si laptele asta! Ca sa nu se strice trebuie ori sa-l fierbi ori sa-l pui in frigider.Ma confrunt cu o problema: Bordura - dusmanul meu. De fiecare data alunec pe bordura din fata laptariei ca si cum ar fi ghetus.Incerc sa calc cu atentie dar degeaba; alunec , plasa imi cade din mana, sticlele se sparg , plasa e plina de cioburi amestecate cu lapte proaspat si doua capace lucitoare.
Se pare ca din nou,acasa o sa ajunga un amestec de ciobu-lapte plus topping de capace...

Deschid frigiderul...