Intr-o dimineata m-am trezit pe un camp.Era plin de grau in jurul meu . Intind mana si simt roua care se asternuse pe firele firave de grau...Prea simplu dar in acelasi timp atat de complicat.
Hmm. Simt miros de cafea...Incep sa-mi musc buzele.Unde-i cafeaua? Il vad pe el , tinand in mana doua cafele; una cu lapte si una amara.Zambeste si buzele-i-mi-ating obrazul. Cafeaua cu lapte e a mea.El.. e mai amar de felul lui.
Stoop! Rasare soarele...hmm...ii simt razele cum imi mangaie pielea.
Acum ca soarele e cu noi zambim pierduti in priviri duioase. Nu e nevoie de cuvinte...
Din nou sunt dimineti pierdute si ascunse bine in cutia cu amintiri. Nimeni nu stie de ele , doar peretii cutiei stiu sirul povestii..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu