Intr-o dimineata m-am trezit pe un camp.Era plin de grau in jurul meu . Intind mana si simt roua care se asternuse pe firele firave de grau...Prea simplu dar in acelasi timp atat de complicat.
Hmm. Simt miros de cafea...Incep sa-mi musc buzele.Unde-i cafeaua? Il vad pe el , tinand in mana doua cafele; una cu lapte si una amara.Zambeste si buzele-i-mi-ating obrazul. Cafeaua cu lapte e a mea.El.. e mai amar de felul lui.
Stoop! Rasare soarele...hmm...ii simt razele cum imi mangaie pielea.
Acum ca soarele e cu noi zambim pierduti in priviri duioase. Nu e nevoie de cuvinte...
Din nou sunt dimineti pierdute si ascunse bine in cutia cu amintiri. Nimeni nu stie de ele , doar peretii cutiei stiu sirul povestii..
Se afișează postările cu eticheta amintiri pierdute. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri pierdute. Afișați toate postările
marți, 16 septembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)