Cerneala.

Ma auzi? Ma simti? Ma vezi?

. . .[Doar vantul se aude. Vocea ta nu-i nicaieri..]

Tacerea-i un raspuns.
Eu.. Te vad! Te aud! Te simt! Dar tac muscandu-mi buzele.
Ce?! Simt gust ciudat pe buzele mele. . .Cerneala...Cerneala?!
Nu stiu , nu pot sa-mi dau seama cum cerneala a ajuns pe gura mea.
Ganduri,ganduri si iar ganduri.
Acum imi amintesc. In timp ce iti scriam scrisoarea de ramas-bun stiloul a varsat cerneala lui pe mine,pe hainele mele ,inclusiv pe buzele mele.
Mirific. Gustul nu-mi va parasi buzele pentru mult timp.

Te vad..te aud.. si te simt...
Dar te acopar in cerneala.