Prima Calatorie.

In cumplita imparatie alba a frigiderelor.

Doua sticle cu lapte si ora exacta la telefon. cincizeci de ani in frigider.
In fiecare dimineata merg sa cumpar lapte. Doua sticle.Este o munca importanta, pe care nu oricine poate s-o faca. Trebuie sa fie atent,foarte atent , la traversarea strazii largi, deoarece pe ea circula multe autovehicule si tramvaie.Desigur, ca sa cumperi lapte nu-i nevoie sa te abati de la cabina telefonica,sa afli ora exacta.Dar e atat de placut sa introduci moneda in automatul telefonic si sa formezi un anumit numar, dupa care in receptor o tanti incepe imediat sa repete:
-Este ora sapte si douazeci si trei de minute, ora sapte si douazeci si trei de minute...
-Mersi.
Iar tanti continua sa repete:
-Ora sapte si douazeci si patru de minute,ora sapte si douazeci si patru de minute...
Asa as putea discuta pana la infinit, numai ca in fata cabinei telefonice se aduna oameni nerabdatori. Ei incep sa ciocaneasca in geam cu monedele si sa-mi arate ceasurile lor de mana.Prefer sa aflu ora exacta de la acea tanti; putin imi pasa mie de ceasurile lor straine.
Vanzatoarea de la laptarie e prietena mea.
-Poftim doua sticle cu lapte, draguta mea prietena.
Ciudat si laptele asta! Ca sa nu se strice trebuie ori sa-l fierbi ori sa-l pui in frigider.Ma confrunt cu o problema: Bordura - dusmanul meu. De fiecare data alunec pe bordura din fata laptariei ca si cum ar fi ghetus.Incerc sa calc cu atentie dar degeaba; alunec , plasa imi cade din mana, sticlele se sparg , plasa e plina de cioburi amestecate cu lapte proaspat si doua capace lucitoare.
Se pare ca din nou,acasa o sa ajunga un amestec de ciobu-lapte plus topping de capace...

Deschid frigiderul...