Cerneala.

Ma auzi? Ma simti? Ma vezi?

. . .[Doar vantul se aude. Vocea ta nu-i nicaieri..]

Tacerea-i un raspuns.
Eu.. Te vad! Te aud! Te simt! Dar tac muscandu-mi buzele.
Ce?! Simt gust ciudat pe buzele mele. . .Cerneala...Cerneala?!
Nu stiu , nu pot sa-mi dau seama cum cerneala a ajuns pe gura mea.
Ganduri,ganduri si iar ganduri.
Acum imi amintesc. In timp ce iti scriam scrisoarea de ramas-bun stiloul a varsat cerneala lui pe mine,pe hainele mele ,inclusiv pe buzele mele.
Mirific. Gustul nu-mi va parasi buzele pentru mult timp.

Te vad..te aud.. si te simt...
Dar te acopar in cerneala.

Dimineti pierdute.

Intr-o dimineata m-am trezit pe un camp.Era plin de grau in jurul meu . Intind mana si simt roua care se asternuse pe firele firave de grau...Prea simplu dar in acelasi timp atat de complicat.
Hmm. Simt miros de cafea...Incep sa-mi musc buzele.Unde-i cafeaua? Il vad pe el , tinand in mana doua cafele; una cu lapte si una amara.Zambeste si buzele-i-mi-ating obrazul. Cafeaua cu lapte e a mea.El.. e mai amar de felul lui.
Stoop! Rasare soarele...hmm...ii simt razele cum imi mangaie pielea.
Acum ca soarele e cu noi zambim pierduti in priviri duioase. Nu e nevoie de cuvinte...

Din nou sunt dimineti pierdute si ascunse bine in cutia cu amintiri. Nimeni nu stie de ele , doar peretii cutiei stiu sirul povestii..

Prima Calatorie.

In cumplita imparatie alba a frigiderelor.

Doua sticle cu lapte si ora exacta la telefon. cincizeci de ani in frigider.
In fiecare dimineata merg sa cumpar lapte. Doua sticle.Este o munca importanta, pe care nu oricine poate s-o faca. Trebuie sa fie atent,foarte atent , la traversarea strazii largi, deoarece pe ea circula multe autovehicule si tramvaie.Desigur, ca sa cumperi lapte nu-i nevoie sa te abati de la cabina telefonica,sa afli ora exacta.Dar e atat de placut sa introduci moneda in automatul telefonic si sa formezi un anumit numar, dupa care in receptor o tanti incepe imediat sa repete:
-Este ora sapte si douazeci si trei de minute, ora sapte si douazeci si trei de minute...
-Mersi.
Iar tanti continua sa repete:
-Ora sapte si douazeci si patru de minute,ora sapte si douazeci si patru de minute...
Asa as putea discuta pana la infinit, numai ca in fata cabinei telefonice se aduna oameni nerabdatori. Ei incep sa ciocaneasca in geam cu monedele si sa-mi arate ceasurile lor de mana.Prefer sa aflu ora exacta de la acea tanti; putin imi pasa mie de ceasurile lor straine.
Vanzatoarea de la laptarie e prietena mea.
-Poftim doua sticle cu lapte, draguta mea prietena.
Ciudat si laptele asta! Ca sa nu se strice trebuie ori sa-l fierbi ori sa-l pui in frigider.Ma confrunt cu o problema: Bordura - dusmanul meu. De fiecare data alunec pe bordura din fata laptariei ca si cum ar fi ghetus.Incerc sa calc cu atentie dar degeaba; alunec , plasa imi cade din mana, sticlele se sparg , plasa e plina de cioburi amestecate cu lapte proaspat si doua capace lucitoare.
Se pare ca din nou,acasa o sa ajunga un amestec de ciobu-lapte plus topping de capace...

Deschid frigiderul...