marți, 7 septembrie 2010

Sa nu uit!



Se aduna asa multe sentimente si multe amintiri care nu le poti descrie prin cuvinte... 

Imi ia asa mult sa am gandesc cum sa pun cuvintele in asa fel incat sa nu pierd din esenta.

Un lucru pe care eu l-am invatat este ca detaliile conteaza, chiar daca unele sunt aproape de nevazut. Poate nu e corect sa le spun detalii, poate sunt doar lucruri pe care eu le tin minte fara sa ma gandesc prea mult.

Zambetul care foarte rar aparea pe acel necunoscut chip, privirea care uneori se pierdea printre oameni, aroma aleasa la inghetata, imaginea aleasa ca background la telefonul vechi, papucii ce ii purta, gesturile , tricoul gri... prefer sa ma opresc aici pentru ca scriu,  si sterg.. si iarasi scriu.. si din nou sterg... Poate trebuia sa ii spun atunci cat de mult il apreciez, si ca frumusetea lui m-a lasat fara cuvinte... Poate trebuia sa ii spun ca atunci cand aparea cuvintele mele isi pierdeau drumul spre iesire... Stiu sigur ce mi-a lipsit atunci... Curajul.

Imi dau seama ca foarte des cuvintele imi fug prin minte iar eu nu am acea abilitate de a le captura. 

Poate ca imi este doar prea greu sa dau drumu sentimentelor din mine, sa plece de la mine, sa zboare libere poate acaparand inima altcuiva. Nu inteleg cum dintr-o data mi-a aparut in minte ideea de a lasa totul si de a trece la urmatorul capitol. Poate e mai bine asa, sau poate ca lupta dusa e prea grea si totul ar devenii mai usor daca as renunta. Niciodata nu se stie cand ai putea fii surprins cu garda jos, sau fara sabie in mana. Cred ca acum este unul dintre acele momente in care am pus sabia deoparte, si armura am lasat-o pe o piatra printre niste vechi ruine. Nu stiu daca are sens ce spun, sau daca intelegi ce vreau sa spun. Nici eu nu sunt sigura de ceea ce se intampla. Ceea ce stiu sigur este ca, cateodata e mai bine sa lasi totul in urma si sa incepi sa pictezi un tablou nou decat sa te chinui sa il termini pe cel vechi plin de amestecuri de culori.

Poate ca gandurile mele pana la urma s-au dovedit a fii mai incurcate decat credeam, sau poate ca totul v-a prinde sens intr-un final.

Poate ca e mai bine sa renunti dupa ce o batalie a fost pierduta, chiar daca mai exista sansa de a castiga razboiul. 

Sa nu uit! Nu am sa ma las batuta. I will fight 'till the end. :) 

3 comentarii:

infinit spunea...

>:D< sa stii ca tu ai curaj foarte mult defpt...dar uiti sa il scoti din buzunar cateodata ;))

Christian.Dunca spunea...

ioana, nu is sigur daca am inteles ceva din ce ai scris, dar imi place super mult. serios, sa scrii mai des.

Ioana Priscila Tincu spunea...

Thank you, Cristi!:) I will.

Patty, you're right. :D