Ma gandesc rareori: "Cum ar fi fost daca..?" . Dar trece repede gandul.
Unele amintiri imi apar in minte asa dintr-odata, si ma trezesc cu ochii plini de lacrimi.
Uneori as vrea sa dau timpul inapoi, dar stiu ca e imposibil si o las balta.
As vrea sa retraiesc momentele placute, dar mai mult as vrea sa revad persoanele pierdute.
Imi vine sa tip cand ma gandesc ca am lasat sa treaca pe langa mine clipele ce le-as fi putut petrece cu acei pe care nu aveam sa-i mai vad vreodata.
Prefer sa stau singura pe-o banca si sa citesc ziarul, chiar daca nu-mi pasa de stirile din tara.
Inchid ochii si simt ca retraiesc momentele ce m-au facut sa zambesc.
Pupilele mi se maresc atunci cand imi amintesc de vestile proaste, care au fost aruncate in mine ca niste pietre intr-un rau. Auch!
Momentan, ma gandesc ca singurul lucru care as putea sa-l fac acum este sa fluier, si sa trec mai departe, chiar daca urmele raman cu mine.
Stiu ca Dumnezeu ne vrea pentru El, dar stiu ca foarte des noi nu bagam in seama dragostea Lui.
Imi amintesc ca era rosu la semafor si nici o masina nu se misca. Am hotarat sa accelerez si sa fiu singura in miscare.
Sper sa ne revedem intr-o zi, ursuletule. Sa stii.. mi-e dor de tine!
Nu putem da inapoi acum, cand intunericul are atata nevoie de lumina!
Schimbarea poate fi facuta acum, cand inca este vreme buna.
Inspiratia lipseste, dar cuvintele nu lipsesc niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu