Anotimp ciudat.

Incep sa cunosc lucruri ce nu mi le imaginam inainte.

Cand soarele iti izbeste puternic pupilele, inchizi ochii si nu te astepti ca atunci cand ii vei deschide din nou sa vezi in jurul tau stropi grei de ploaie.Picurii de ploaie insa, au hotarat sa se desparta pentru a fi mai eficienti, astfel devenind desi si usori.  Soarele, martor a tot ceea ce se intampla, pare sa aiba toate sub control. Nu pare speriat deloc de ceea ce stropii de ploaie fac pamantului. Si chiar cand totul pare sa se sfarseasca, stropii isi unesc fortele si devin mai agresivi. Poate ca norii nu si-au urmat traiectoria scrisa in schite si norii au aflat de decalajul lor si au pornit razboiul. 

Soarele vazand ca nu-i mai poate controla, se retrage incet inspre apus, lasand in urma lui doar niste nori colorati pierduti printre cei gri. Lumina soarelui nu a disparut de tot. 

Intre timp a incetat razboiul, daca ii pot spune asa. Armata stropilor de ploaie s-a retras, lasand in urma multe locuri pline cu soldati cazuti la datorie printre copaci, pe frunze, pe flori... in multe alte locuri.

Acum, am ramas doar eu si urmele lasate de soare si de ploaie... Misterioasa domnisoara, Luna, trebuie sa-si faca gratioasa intrare in cateva minute si nu as vrea sa pierd acest moment.. asa ca, continuarea, o las pe maine...

Anotimp ciudat cu soare, ploaie si frunze cazute...