Liniste...?

Acum, e un moment la care nu m-am asteptat. E liniste. Dupa atata zgomot, agitatie si urlete prin jurul meu, a sosit si momentul sa fie liniste. Sau poate e doar noapte, si noaptea oamenii nu ţipă. Oricum, profit din plin de momentul asta. Nu se stie cand va mai fi liniste...Ma ridic de pe scaun, ma incalt, deschid usa , cobor scarile si ies din scara. E liniste si afara. Se aud doar cainii din vecini. Toamna ma duce cu gandul departe; dar linistea imi da de gandit mai mult. De ce in timpul zilei strazile sunt umplute de masini, copii zgomotosi, oameni nervosi, parinti dezamagiti ? Pasesc mai departe cu gandul acesta fixat bine in minte. Incet se nasc mai multe intrebari in mintea mea. " De ce nu pot merge pe strada ziua si sa primesc macar un zambet raspuns la zambetele mele?" si multe alte intrebari. Icep sa cred ca lumea devine rea pe zi ce trece; dar stiu ca inca mai este speranta... Astept rasaritul, pe o banca intr-un parc linistit. Clipesc  si dintr-o data simt roua cum a cazut pe pamant;racoarea a cuprins atmosfera. E ora 6' 50''.Luminile de pe strada se sting. In 10 minute va fi din nou zgomot , de aceea prefer sa pornesc inapoi spre casa mea , unde sper sa gasesc liniste. Intru in scara, urc treptele, intru in casa si inchid usa. Cum  inchid usa, cum mama apare din camera. Imi zambeste si nu spune nimic; ea stie ca eu caut liniste. Pasesc in camera si de pe geam se aud masinile si cainii. Ma pun la birou, si vad ca pe el sta Biblia. O deschid si incep sa citesc. Dintr-o data nu mai aud nimic. E liniste!  E liniste! si Pace! Mi-a luat mult timp sa-mi dau seama , ca in lume nu o sa gasesc liniste sau pace. In Cuvantul Lui Dumnezeu, la El gasesc liniste. Am gasit linistea ce o cautam la Dumnezeu. 

Cauti Pace? Liniste?   Eu am gasit-o in Domnul.