Liniste...?

Acum, e un moment la care nu m-am asteptat. E liniste. Dupa atata zgomot, agitatie si urlete prin jurul meu, a sosit si momentul sa fie liniste. Sau poate e doar noapte, si noaptea oamenii nu ţipă. Oricum, profit din plin de momentul asta. Nu se stie cand va mai fi liniste...Ma ridic de pe scaun, ma incalt, deschid usa , cobor scarile si ies din scara. E liniste si afara. Se aud doar cainii din vecini. Toamna ma duce cu gandul departe; dar linistea imi da de gandit mai mult. De ce in timpul zilei strazile sunt umplute de masini, copii zgomotosi, oameni nervosi, parinti dezamagiti ? Pasesc mai departe cu gandul acesta fixat bine in minte. Incet se nasc mai multe intrebari in mintea mea. " De ce nu pot merge pe strada ziua si sa primesc macar un zambet raspuns la zambetele mele?" si multe alte intrebari. Icep sa cred ca lumea devine rea pe zi ce trece; dar stiu ca inca mai este speranta... Astept rasaritul, pe o banca intr-un parc linistit. Clipesc  si dintr-o data simt roua cum a cazut pe pamant;racoarea a cuprins atmosfera. E ora 6' 50''.Luminile de pe strada se sting. In 10 minute va fi din nou zgomot , de aceea prefer sa pornesc inapoi spre casa mea , unde sper sa gasesc liniste. Intru in scara, urc treptele, intru in casa si inchid usa. Cum  inchid usa, cum mama apare din camera. Imi zambeste si nu spune nimic; ea stie ca eu caut liniste. Pasesc in camera si de pe geam se aud masinile si cainii. Ma pun la birou, si vad ca pe el sta Biblia. O deschid si incep sa citesc. Dintr-o data nu mai aud nimic. E liniste!  E liniste! si Pace! Mi-a luat mult timp sa-mi dau seama , ca in lume nu o sa gasesc liniste sau pace. In Cuvantul Lui Dumnezeu, la El gasesc liniste. Am gasit linistea ce o cautam la Dumnezeu. 

Cauti Pace? Liniste?   Eu am gasit-o in Domnul.

.

Te iubesc , Tată! 

Esti cel mai bun Tata, esti Cel care m-a salvat de la moarte. Esti Cel ce a salvat omerinea prin Jertfirea Fiului Tau. Cel care aduce dimineata soarele pe cer, si noaptea , luna. Cel care a dat glas pasarilor. Esti Cel Gingas care a creat floarea, in toata splendoarea ei. Gingasul, care a creat si leul .Esti Alfa si Omega. Esti Calea, Adevarul si Viata! Esti Singurul Dumnezeu Adevarat!! Tu, esti Dragoste dar si Dreptate! Tu esti Cuvantul! Tu esti Salvatorul meu! Te iubesc! :)

Mai stii?

Mai stii cand primul fulg de nea l-am privit cazand, impreuna?

Mai stii cand zambeam unul spre altul in timp ce cantam?

Iarna..pe un teren de tenis, cu multa lume in jur...o imbratisare care a durat parca o vesnicie, si la ureche mi-ai soptit:"La multi ani!"..Mai stii?

Mai stii cum jucam volei pe nisip?

Mai stii cum la masa ne bateam cu paine? :))

Mai stii cand afara era ploaie, era seara tarziu si stateam amandoi sub o umbrela la un semafor, si eram doar noi?

Primele acorduri la chitara, tu m-ai invatat intr-o zi de mai. mai stii?

Mai stii cand balonul tau a ajuns pe capul meu si s-a spart?

Mai stii cum ai dat cu periuta ta de dinti in mine?

Era mai, eram la etaj si erai multumit de noua ta freza facuta de mine. iti mai amintesti?

Mai stii cand a fost ziua ta si ai fost fericiit??

Mai stii? Mai stii? Mai stii??

Aveam noi un semn smecher pe care il faceam cand ne intalneam. mai stii? :))

Mai stii cum iti cereai scuze si cand nu erai tu vinovatul?

Eu stiu.. si imi e dor! :)

Plimbare.

Ma hotarasc sa merg la o plimbare pentru a-mi reeeecreeaa mintea. Nu am ales un loc dinainte, ci mi-am spus ca voi merge "acolo unde pasii ma vor duce". Si am pornit...In timp ce mergeam pe strada, se facu' ora 12 fix, iar sunetul clopotelor imi strapunse timpanul. Fosnetul frunzelor e un sunet placut care ma insoteste de acasa. E toaamnaa!! ... E atat de bine sa iti fie frig si sa tanjesti dupa o raza de soare care dintr-o data iti apare in cale. Pe alee, cineva s-a jucat cu pensula si a pictat copacii , pentru ca frunzele sunt maro, verzi si unele chiar rosii... Cineva si-a pierdut culorile printre ramurile copacilor. O clasa de elevi micuti trec pe langa mine, si spre surprinderea mea , majoritatea aveau deja geci groase si unii chiar caciuli. Suflu in aer.. si din gura mea ies aburi.. e frig.. Ma asez pe o banca si imi las gandurile sa zboare. In fata ochilor incep sa se deruleze amintiri care inca sunt in mine. Unele, imi aduc zambetul pe buze... altele.. nu. Mainile incep sa mi raceasca, nasul mi-e rosu, iar buzele uscate. Frigul incepe sa puna stapanire pe mine, incepe sa imi patrunda printre haine. Brrrr! Ma ridic , cu speranta ca voi inlatura frigul.. dar nu .. era de asteptat ca frigul sa ma tina inca captiva. Trec pe langa un parc de copii. Pe vremea mea nu erau atatea lucruri in parc. Doar un leagan si un topogan. Acum copii se bucura de mult mai multe. Norocosiiii! :) . Strada asta o stiu... E scrisa cu amintiri si sentimente, insa merg mai departe. Ajungand in fata blocului meu am realizat ca luna e pe cer... Ciudat...Ce repede trece ziua cand amintirile pun stapanire pe tine..