Arthur.

Ma trezesc intr-o dimineata, mai exact pe la ora 12' . Imi iau papucii in picioare si pornesc la drum. Deschid usa si parca deja incep sa simt o atractie. Trec cu vederea . Pasii mei incep sa ma poarte pe strazile care parca formeaza un labirint; sper sa nu ma pierd in el si sa nu mai am o cale de iesire. Mult prea tarziu pentru aceste vorbe.M-am pierdut deja. Ma uit in jur... in stanga.. in dreapta... in sus... in jos.. si ma uit in fata. Ochii mei privesc ceva parca adus dintr-un alt secol... E o casa peste care se revarsa un val verde de plante. Din momentul in care am vazut casa , am stiut ca ea era cea care m-a atras inainte sa ies pe usa dimineata.

Fac un pas spre casa...Stau pe pragul ei deja. Bat incet la usa...dar in urma se aude doar ecoul bataii. Deschid usa fiindca , curiozitatea nu-mi dadea drumul. Intru... iar usa se inchide printr-o adiere a vantului.

Camera de jos e goala. peretii albii imi dau dureri de cap. De pe niste scari parca ascunse, coboara un copil. In mana dreapta are o sticla de suc si in mana stanga o pereche de bete. Il salut dar parca nici nu ma aude. ma uit la mine si vad ca sunt alba, fac parte din perete. Nu aveam timp sa reactionez, asa ca am inceput sa ma gandesc cum as putea sa il fac pe acel copil sa ma auda.

Trece un timp... copilul scoate din perete toba mare si un cinel. incepe sa bata ... cum a atins toba mare incep sa apara toate lucrurile in casa. Peretii devin rosii, tablourile incep sa apara pe perete, canapeaua apare, o masa plina de schite, o chitara veche, scaune pline de oameni. Ma uit sa vad daca sunt tot in perete. si ... stai ! sunt pe un scaun. Copilul vine, imi saruta mana si imi spune cu o privire blanda : "Sunt doar eu. Stiam ca vei veniiii. Bine ai venit in casa mea ! " Incerc sa vorbesc, dar cuvintele parca nu-mi ieseau pe gura, limba incepe sa mi se inoade si sudoarea incepe sa-mi curga pe frunte. Copilul imi spune din nou : " Stai linistita, nu trebuie sa-mi vorbesti. Oricum nu ai putea, fiindca cuvintele tale  si gandurile tale sunt in aceasta cutiuta." 

Ma uit in jur si vad cum rand pe rand dispare toata lumea si ma asteptam sa dispar si eu . Dar nu... Insa, aud incet un sunet fin de flaut. Copilul venea spre mine cantand Sonata lui Bach. Se uita in ochii mei si imi spune clipind foarte des : " Tu..." Credeam ca voi fii blocata in casa. dar am inceput sa realizez ca nu stau in casa aceasta impotriva voii mele, ci pentru ca adoram muzica , care era data incet pe fundal. 

Ma ridic de pe scaun, si incep sa vorbesc cu el.:

"Copile, tu de unde vii?

Eu.. sunt aici de-o vesnicie.

Dar cum? De ce?"

Iar el, lasandu-si capu in jos incepe sa imi povesteasca cum ajunsese el in casa aceasta. Era un copil bun, cu parul roscat carliontat , cu ochii albastrii ca de sticla, si cu sentimentele puse pe un tablou de notite. Traia prin muzica, fiecare bataie a inimii lui era condusa de o nota din operele marilor muzicieni. Tatal lui era Mozart, unchiul lui era Bach iar mama lui era o femeie fara de chip. Isi amintea de ei uitandu-se intr-un tablou de pe peretele rosu ca de sange. Cand vorbea de ei, puteai sa vezi ca ochii lui erau inundati de lacrimi, iar nasul ii devenea rosu.  Numele lui era Arthur.  

Am hotarat sa raman si eu in casa aceea , sa cant pe veci cu el, la un pian vechi ... 

Soldateii lui Iesile.

Sa fii tu acela care a facut soldateii? Nicidecum! 

Soldateii care se lupta sunt defapt:

cele doua crengi care atarna impreuna de un secol, din trunchiul aceluias copac

cei doi nori care se intrepatrund pe cerul de-un albastru pur,

cele doua albine care iau polen de pe aceeasi floare... 

Stai sa ma uit mai bine prin sertare, sa caut poza celor care lupta in fiecare zi ca niste adevarati soldatei.

Gata! am gasit. E Iesile.. il stii doar .e cel puternic.  cel ce lupta in fiecare zi cu fiecare adiere a vantului, cu fiecare cadere a frunzelor, cu fiecare raza de soare. Lupta cu prea multe dar le invinge pe toate!

Celalalt soldatel e Anonim. imi pare rau ca nu ii cunosc identitatea pentru a-i spune ca il sustin in luptele lui cu ... papusile ce stau pe pian, cu amintirile care i-au lasat un gust amar... stiu despre el ca... a trecut peste orice , si s-a lasat purtat de vant dar cu armura-i bine pusa!  

In aceste lupte, detaliile conteaza cel mai mult. sa fie scutul cat mai rezistent, armura cat mai usoara dar puternica. Si inca un lucru care conteaza pentru ei : Oricat ai fii de doborat, nu te lasa , lupta pana la sfarsit!

Ce viata duc soldateii oare? 

Un an.

A trecut un an de cand Te-am marturisit in fata tuturor ! 

Si inca ce an!:X

Ai promis sa-mi fii alaturi si Ai fost.

Ai promis ca nu ma vei dezamagi si Te-ai tinut de cuvant.

Ai spus ca-mi vei vorbi in fiecare zi , si mi-ai vorbit!:X

Ai spus ca ma vei pazii neincetat, si uite ,uite sunt bine doar pentru ca ma iubesti!

Ai spus ca nu vor lipsii incercarile de pe drumul meu, si Ai avut dreptate, dar cu Tine le-am biruit.

Ai spus ca nu ma vei lasa chiar daca voi uita de Tine, si da! asa a fost.

Ai spus.. dar inca-mi spui in continuare. 

Drumul e lung, si plin de gropi si belti , iar uneori ma uit in urma ... si vad doar o urma de pasi...si-atunci stiu sigur ca sunt in Bratul Tau. 

Te voi urma , Te voi urma , Te voi urma !

Te iubesc Tata!:X

E timpul.

As vrea sa pot sa fac ceva pentru cei care trec nepasatori pe strada,
As vrea sa pot sa spun vorbe care sa-i incurajeze,sa-i zideasca.
As vrea sa pot sa fac lumea sa vada ca are nevoie de El.
As vrea sa pot sa-l biruiesc pe satan de fiecare data.
As vrea sa pot sa stau contectata tot timpul cu Dumnezeu.

De ce traim doar pentru noi?
De ce asteptam o rasplata cand vine vorba de fapte care aduc slava lui Dumnezeu?
De ce traim in intuneric pretinzand a fi lumini,dar nu facem nimic pentru Dumnezeu?
De ce preferam sa fim placuti in fata lumii fara a ne pasa de parerea lui Dumnezeu despre noi?
De ce ne lasam influentati de lume,si nu de Dumnezeu?
De ce incercam sa facem din voia lui Dumnezeu voia noastra?

E timpul ca Noi sa ne trezim, pentru a trezii si restul lumii.
E timpul...pentru o schimbare reala.
E timpul sa sa inchinam totul in fata Lui.
E timpul sa renuntam la noi pentru Dumnezeu.
E timpul sa acceptam planul lui Dumnezeu pentru noi, chiar daca renuntam la lucruri dragi.

Avem nevoie de Dumnezeu in toate.
Avem nevoie de prezenta Lui in viata noastra.
Avem nevoie de El mai presus de orice.
Avem nevoie de atingerea Lui.

E timpul sa ne bucuram in Domnul,
Si sa aratam bucuria noastra lumii
E timpul sa luminam pentru Dumnezeu
Si cei din jur sa-L vada pe Hristos in noi.

Dumnezeu ne vrea nu numai pe noi , crestinii, ci pe toti.
Iubirea Lui e una egoista si in acelasi timp indelung rabdatoare.

Haideti sa ne trezim!
Sa ne lepadam de pacat!
Sa ne dedicam lui Dumnezeu!

[Doamne, avem nevoie de putere, putere de la Tine. Si intelepciune, din intelepciunea Ta.Schimba-ne inima.Si ajuta-ne sa luminam in jurul nostru.Amin]

"Ciudat-o!"

Eu?Ciudata? Vorbesti fara sens.
Daca eu sunt ciudata inseamna ca si tu esti ciudat.
Gandim la fel nu ti-ai dat seama?
Eh, las' ca m-am gandit eu bine la o posibilitate de a invinge raul.
Dar pana cand planul meu va fi pus in aplicatie mai este mult.
Sa trecem la lucruri ... mai putin razboinice.
Sa stii ca...
Unele intrebari nu au raspunsuri.
Gandurile sunt prea multe sa le pot numara. Nu pot tine pasul cu ele.
Prea multe insecte ca sa le stiu pe toate.
Vorbele dulci provoaca diabet.
Cand ma pierd printre cuvinte inseamna ca m-au cuprins vechi sentimente.
De multe ori ma gandesc cum va fii cand Dumnezeu ma va chema la El.
Minunat! Minunat!
Pe caseta se afla imagini din trecut. Oare s-au inregistrat si sentimentele?
Biblioteca a ramas fara carti.
Sertarele sunt pline cu secrete.
Deci..vrei sa fim parteneri in lupta gladiatorilor?
Indrazneste.
Eu... am indraznit deja.
Stai! E mult prea intuneric ca sa mai pot gandi.
Revin maine....cu mai multe amanunte.

Uneori.

Uneori simt nevoia sa ma ascund printre nori, sa simt ca plutesc si pe langa mine zboara usor pasari,gaze,fluturi...Uneori soptesc la urechea norului , visele mele...iar el... ma poarta prin taramuri de neimaginat.
Uneori,cand mintea mi-e plina de ganduri,tot mergand, ajung in locuri necunoscute.
Uneori,adorm pe iarba si cand ma trezesc simt cum ganganiile urca pe talpa mea,crezand ca urca un munte.
Uneori mi se pare ca soarele-mi zambeste si ii raspund tot cu un zambet.
Uneori,uneori,uneori...
Uneori viata se complica doar printr-un singur pas gresit.
Uneori zapada ma surprinde cu indrazneala ei de a fii alba,pura.
Uneori asezata la pian, cand inchid ochii,degetele mi se duc de la sine,reproducand opera compusa de Bach.
Uneori,lacrimile-mi curg siroaie pe obraz fara nici un scop.
Uneori, chiar foarte des, Dumnezeu ma surprinde cu Maretia Lui.
Chiar daca doar Uneori simt nevoia de iubire,
Nu o caut numai la Isus.
Uneori, in fata ochilor mi se deruleaza toata viata,toate amintirile si-mi dau seama ca trebuie sa trec mai departe,la urmatorul capitol din viata.
Uneori,cantecele pasarilor imi bine-dispun ziua.
Uneori, norii prind forme bine definite,transformandu-se in minunatele creatii ale lui Dumnezeu.
Uneori, zambetele apar pe chipul meu , cand in mintea mea sunt doar lucruri triste.
Uneori,vorbele spuse fara rost ranesc persoanele din jurul tau.
Uneori, realizezi cat de draga iti este o persoana doar atunci cand e in necaz.
Uneori, "La revedere!" nu e de ajuns sa-ti iei ramas bun.
Uneori , a pierde e mai bine decat a castiga.

Doar Uneori..

Incerc sa fiu lumina intr-o lume care traieste in intuneric.

Ceea ce ma caracterizeaza este Dumnezeu. Sunt fiica Lui si ma mandresc cu un Tata ca El. Este Cel care a trimis in intunericul in care traiam, un fir de lumina..Speranta..M-am agatat de bratul Lui si am fost salvata prin Harul si Indurarea Sa. Ii sunt pe veci recunoscatoare ca m-a adus din groapa, pe varf de munte.De la egoism la darnicie, de la ura la iubire. Sunt pocaita si nu mi-e rusine sa afirm asta. Il iubesc din toata inima pe Salvatorul meu! Si incerc sa-I arat asta prin felul meu de a traiiiii in fiecare zi.Si spunand altora despre El,dragostea Lui..Minunatia Lui. Nu simti cateodata nevoia de iubire sau afectiune?Si incerci sa o gasesti in droguri,alcool,tutun,pornografie sau in alte locuri gresite..Dar intr-un final tot cu golul ramai in suflet.Golul acela nu-l poate umple nimeni numai Dumnezeu,oferindu-ti dragostea Lui eterna. Si tu poti fii salvat de El pentru ca El si-a dat Fiul pentru fiecare , ca noi sa fim salvati,sa avem viata vesnica alaturi de El. Poti fiii scapat de sub jugul drogurilor,alcoolului,tutunului,pornografiei etc.Doar invita-L in inima ta,cere-i sincer sa fie Domnitorul ei si Stapanul vietii tale. "Iata Eu stau la usa, si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el,voi cina cu el, si el cu Mine"Apc.3:20 Fiti binecuvantati.:*