Pe malul marii.

E inca noapte. Soarele nu vrea sa rasara inca.Cobor scarile de lemn , iar scartaitul lor imi strapunge timpanul. Slapii ii arunc din picioare..  Incep sa simt nisipul printre degete.. Inima incepe sa simta ceva necunoscut. Mana mea nu mai rezista, si atinge nisipul... Iau un pumn de nisip si ii dau drumul usor printre degete..Natura parca ma sustinea , fiindca vantul incepu' sa adie.. Incet,incet tot nisipul se pierde in vant... Fac un pas, ma aplec si iau o scoica. O deschid cu dorinta de a gasii macar o perla; dar nu.. era mult prea mult ceea ce imi doream. Mai fac un pas cu speranta ca soarele va rasarii in curand. Deocamdata luna imi lumineaza drumul. Stai, stai , stai! Unde e luna? Dar soarele? Unde e? Se vede o raza..a doua .. si tot mai multe , pana cand cerul e invadat de razele celui ce va avea de luminat azi toata ziua, Soarele. Usurata ca soarele a rasarit, ma apropii si mai tare de mare. Sunt la mal.. stau, si astept sa vad daca vreun pescarus isi va face numarul pe cer.. Intre timp simt cum apa rece adusa de unde val , imi mangaie usor talpile..degetele.. Chiar daca unii nori incearca sa doboare lumina puternica a soarelui, nu reusesc defel. Soarele e mult prea puternic. In zare, se vede un vapor, se pierde luna in mare, iar intr-o parte valurile se intrepatrund cu stancile, creand zgomot.. Tot in zare pescarusii isi fac ritualul diminetii, invartindu-se pe cer . Bucuria sta sa explodeze in mine! Incep sa dansez pe malul marii, sa ma invart, sa sar si in final sa cad , parul meu hranindu-se cu nisip. Zambetul de pe buze nu va muri incurand. Va muri, dar nu acum. Acum, stau intinsa pe nisip , privesc cerul si visez la ziua ce-o sa vina... Tot pe malul marii..